EXCLUSIV Klaus Iohannis. Secretele neamţului care vrea să fie preşedintele României

EXCLUSIV Klaus Iohannis. Secretele neamţului care vrea să fie preşedintele României

Klaus Werner Iohannis este primul personaj prezentat în detaliu, din seria candidaţilor la preşedinţia României, în cadrul campaniei „Alege preşedintele”, pe care ziarul „Adevărul” o demarează astăzi atât în ediţia tipărită, cât şi în cea online, pe www.adevarul.ro.

Klaus Werner Iohannis, cu siguranţă cel mai discret candidat din cursa pentru alegerile prezidenţiale din această toamnă, a reuşit să atragă atenţia României tocmai prin misterele care se leagă de viaţa sa personală. „Adevărul” vă prezintă în exclusivitate mărturiile unor apropiaţi ai primarului din Sibiu, care l-au cunoscut în diferite etape ale vieţii sale: copilărie, anii studenţiei, viaţa de familie, cariera în învăţământ, dar şi momentele-cheie care l-au propulsat pe profesorul Iohannis dintr-un oraş transilvănean în politica mare a ţării. Copilăria.

Curtea plină cu 30 de copii Povestea lui Klaus Werner Iohannis începe acum 55 de ani, pe 13 iunie 1959, în acelaşi oraş pe care, mulţi ani mai târziu, avea să-l conducă. Familia Iohannis a locuit o vreme în centrul istoric al Sibiului, după care s-a mutat, când Iohannis şi sora sa – Krista erau mici, într-unul din cele şase apartamente dintr-o casă aflată pe Strada Pedagogilor, într-o zonă frumoasă şi liniştită, dar destul de departe de centrul oraşului. Gelu Fuşle (64 de ani), unul dintre vecinii familiei Iohannis, îşi aduce aminte şi acum, zâmbind, de curtea comună în care se adunau la joacă vreo 30 de copii. ”Aici a copilărit, a stat până a plecat la facultate, la Cluj. El e mai mic decât mine cu 9 ani, mai mult cu fratele meu era, fiind familie de saşi erau cu excursiile, la sfârşit de săptămână pleca împreună cu părinţii, luau rucsacul în spate şi mergeau la munte, cu bicicleta.

Noi am crescut împreună aici şi nu ieşea cu nimic în evidenţă, nu era retras, noi locuiam jos, ei erau sus, am fost în jur de 30 de copii în curte. Mai era o familie de saşi în curte, cum s-ar zice, toate naţiile. Până a plecat de aici, a terminat liceul, s-a dus la facultate, la Cluj. Părinţii au rămas aici până au plecat în Germania, în 1990. Mama era asistentă la Pediatrie, la Luther, tatăl lui lucra la IONCOOP, la Mierea, sus la Aeroport. Au venit anul trecut aici, s-au oprit la mine, au întrebat de copii. Cel puţin faţă de mine, nu s-au schimbat cu nimic. Şi cu domnul Iohannis, când ne mai întâlnim îmi spune: ”Servus Gelu, ce faci Gelu, familia, copiii?”. Ori de câte ori mă întâlnesc cu el, prin Centru, nu se observă nicio distanţă, cel puţin faţă de mine. E acelaşi om”, povesteşte Gelu Fuşle, pentru „Adevărul”.

Articol integral: adevarul.ro